Multe persoane abia așteaptă finalul de săptămână. Și de multe ori, oricât de mult și-ar iubi jobul, stresul devine copleșitor. Ajung acasă, se pun în pat și vor să uite de toate.
De ce se întâmplă asta?
Dacă vrem să abordăm siguranța psihologică la locul de muncă, în primul rând e bine să înțelegem cum se simt oamenii atunci când sunt stresați sau „în pericol”.
Atunci când o persoană se confruntă cu stres , amigdala, o zonă a creierului care contribuie la procesarea emoțională, trimite un semnal de suferință către hipotalamus.
Hipotalamusul este ca un centru de comandă. Această zonă a creierului comunică cu restul corpului prin sistemul nervos autonom, care controlează funcțiile involuntare ale corpului, cum ar fi respirația, tensiunea arterială sau bătăile inimii.
După ce amigdala trimite un semnal de primejdie, hipotalamusul începe să trimită semnale glandelor suprarenale. Aceste glande răspund prin pomparea adrenalinei în fluxul sanguin.
Pe măsură ce adrenalina circulă prin corp, aceasta aduce o serie de modificări fiziologice.
Inima bate mai repede decât în mod normal. Frecvența pulsului și tensiunea arterială cresc. Persoana care suferă aceste modificări începe, de asemenea, să respire mai rapid. Oxigenul suplimentar este trimis creierului, crescând vigilența. Vederea, auzul și alte simțuri devin mai ascuțite.
Toate aceste schimbări au loc atât de repede încât oamenii nu sunt conștienți de ele. De fapt, acest lucru este atât de eficient, încât centrii vizuali ai creierului nici măcar nu au avut șansa de a procesa pe deplin ceea ce se întâmplă. De aceea oamenii sunt capabili să sară din calea unei mașini care se apropie, chiar înainte de a se gândi la ceea ce fac.
Pe măsură ce creșterea inițială de adrenalină scade, hipotalamusul activează a doua componentă a sistemului de răspuns la stres, formată din hipotalamus, glanda pituitară și glandele suprarenale. Acestea acționează ca o „pedala de accelerație” – apăsată.
Când creierul percepe ceva ca fiind periculos, hipotalamusul eliberează hormonul de eliberare a corticotropinei (CRH), care se deplasează către glanda pituitară, declanșând eliberarea hormonului adrenocorticotrop (ACTH). Acest hormon călătorește către glandele suprarenale, determinându-le să elibereze cortizol.
Astfel, organismul rămâne treaz și în alertă maximă. Când amenințarea trece, nivelul de cortizol scade. Sistemul nervos parasimpatic – „frâna” – scade apoi răspunsul la stres.
Nivelurile ridicate de cortizol suprimă funcțiile cognitive ale unui individ. Prin urmare, lipsa siguranței psihologice este diminuat la niveluri suprimate de concentrare și cogniție la locul de muncă.
👉 Întrebări?
Dacă tot ce am povestit până aici pare SF, dar vrei totuși:
✔️ să reduci stresul la locul de muncă,
✔️ să găsești soluții pentru o comunicare mai bună în echipă,
✔️ să asiguri relații închegate între colegi,
✔️ să asiguri o evaluare a angajaților pentru a vedea cum poți regândi modul de lucru în organizație în manieră mai eficientă și lipsită de stres,
✔️ să crești echipa și implicit productivitatea acesteia,
✔️ să oferi un exemplu de leadership în care se poate conduce o organizație fără stres și presiune, inspirând și motivând oamenii;
👉 ne poți contacta și cu drag găsim soluții.