Aprofundăm azi Comunicarea emoțiilor pe care le simțim împreună cu Emilia Bradea, Senior trainer și Consultant care ne vorbește despre pașii pe care fiecare dintre noi poate să îi facă pentru a comunica non-violent la lucru, sau acasă.
Video script
Emoțiile apar atunci când adaptarea este suprimată, indiferent de motiv. E Clamparede 1928
Bine v-am găsit la o nouă Pastilă de adaptABILITATE.
Așa cum încă din 1928 știm, emoțiile sunt un semn al adaptării. Vă invit azi să privim comunicarea emoțiilor ca pe o strategie de adaptare la mediul înconjurător.
Imaginați-vă un moment că tocmai intră pe ușă un coleg sau un membru al familiei cu care încă nu ați vorbit azi. Cât timp vă ia să vă dați seama că e într-o dispoziție pozitivă sau într-o dispoziție negativă? Foarte, foarte puțin. De ce? Pentru că emoțiile ne sunt scrise pe chip. Corpul nostru ne trădează. Că vrem, că nu vrem, comunicăm despre emoțiile noastre. Dar foarte rar abordăm „elefantul din cameră”. Invitația mea azi este să „luăm taurul de coarne” și să găsim o modalitate de a vorbi despre emoțiile noastre. O strategie funcțională este comunicarea non-violentă. Rosenberg ne-a propus câteva cărți pe acest subiect și vă invit să le aprofundați. Astăzi, pentru o scurtă introducere, să rămânem cu cele patru elemente esențiale ale comunicării non-violente:
- Observarea situației în mod neutru
- Identificarea emoției pe care acea situație o generează în mine
- Identificarea nevoii care rămâne nesatisfăcută datorită situației și
- Formularea unei cerințe care să satisfacă nevoia
Haideți să revenim la exemplul: nu am suficiente resurse pentru a finaliza proiectul. Presupunând că a fost o eroare în sistem, o lipsă de comunicare și nu am văzut că nu există materia primă de care am nevoie decât în ultimul moment, am două variante:
- Să descind în forță către colegii sau colegul/ a care trebuia să introducă în sistem la timp informația și nu a făcut-o, moment în care probabil că voi primi o reacție de intensitate egală cu reacția mea, sau
- Să abordez alternativa comunicării non-violente. Observ că informația nu a fost trecută în sistem. Emoția mea? Anxietate, teamă, poate și pun pic de furie. Nevoia nesatisfăcută? Ar putea să fie comunicarea sau colaborarea. Care poate fi cerința care o formulez către colegul meu? „Am observat că nu a fost trecută informația în sistem. Aș avea nevoie să lucrăm împreună pentru a finaliza proiectul meu și te rog să îmi spui ce soluții avem pentru a compensa lipsa materialelor.” Care a fost cerința? Cerința de a primi sprijin. Solicitarea de a primi o soluție din partea colegului/ei.
Vă invit azi să vă gândiți la care sunt acele situații în care ați putea să abordați o comunicare non-violentă și să exersați observarea, identificare emoției, identificarea nevoii și formularea unei cerințe raționale, acționabile din partea colegilor.
Până la următoarea întâlnire cu Pastila de adaptABILITATE, vă doresc o navigare lină prin situațiile zilnice cu care vă confruntați.