Dacă mi s-ar oferi posibilitatea să mă întorc în timp, recunosc că nu aş schimba nimic. Aş porni la drum în afaceri exact ca acum 20 de ani, alături de prietena mea – poate că vi se pare ciudat, dar am descoperit că prietenia poate fi baza unei afaceri; şi acum, după atâta timp, cred cu tărie în asta.
La începutul anilor ’90 eram, amândouă, în poziții de top management într-una din primele multinaționale din România – eram la Coca-Cola. Acolo mi-am început cariera în domeniul privat, ca director de resurse umane. Câte amintiri se revarsă spre mine când mă gândesc la acele vremuri! 🙂 Participam la ridicarea uneia dintre primele fabrici din țară ale companiei și am făcut parte din primele echipe de conducere românești.
Nu mă vedeți, dar acum zâmbesc: mi-am adus aminte cum aduceam cu mașina personală pui fript și cartofi prăjiți. 🙂 Nu scria asta în fișa postului, dar oamenii trebuiau să mănânce, fabrica era departe de oraș, iar de catering urma să auzim abia peste ani și ani.
Am învățat multe atunci: că orice muncă e valoroasă dacă te ajută să ajungi la rezultatul propus; că dacă faci totul cu pasiune vei avea succes pe termen lung; că și tu și cei cu care lucrezi trebuie să aveți aceleași valori – altfel nu vei realiza nimic.
Așa erau acei ani: aveam un loc de muncă bine plătit, eram apreciate, aveam oameni frumoși alături de care lucram și perspective de dezvoltare. Ce-mi puteam dori mai mult? – m-ați putea întreba. Iar eu vă răspund așa cum mi-am răspuns și mie atunci: am vrut să am independență, să fac pe cont propriu ce-mi place, să fiu stăpână pe acțiunile mele, pe rezultatele mele! 🙂
În acei ani în România începeau să intre firme cu capital străin care aveau nevoie de servicii profesioniste în domeniul resurselor umane. Această oportunitate a fost „ingredientul” pe care l-am adăugat dorinţelor mele pe care tocmai vi le-am dezvăluit mai sus şi am decis – eu şi a mea prietenă – să acţionăm.
Era 1995 şi noi ne înfiinţam propria firmă – RoMarketing – într-un domeniu nou, dar atât de necesar: cel al dezvoltării capitalului uman, care să conducă la creşterea performanţei unei afaceri. Recunosc că am riscat, dar nu am plecat de la zero. Eram două prietene şi asociate cu un background solid, cu competenţe formate în anii petrecuţi într-o corporaţie precum Coca-Cola. Companie care atunci ne-a fost şi singurul client.
La început am făcut ce se cerea: am organizat cursuri, conferinţe ori deschideri de fabrici din România până în Siberia. Apoi au venit şi alţi clienţi şi, uite aşa, ne-am dezvoltat an după an. Am evoluat „inch by inch” (vorba lui Al Pacino dintr-un film al cărui nume nu-mi vine acum în minte la fel de repede ca şi replica 🙂 ).
N-a fost uşor deloc – nu mă plâng, constat doar. Am pierdut clienţi pentru că nu ne-am ştiut alege colaboratorii, dar i-am şi recâştigat pentru că le-am promis lucruri realiste, perfect realizabile. Şi, poate cel mai important lucru: ne-am construit echipa, una puternică, alături de care ne e drag să muncim.
Aşadar, dacă m-aş întoarce în timp şi m-aţi întreba ce aş schimba, v-aş răspunde simplu: nimic. Bine, recunosc: aş îndrepta unele mici lucruri. 🙂 Dar aş lăsa toate provocările, aş parcurge toate etapele. Pentru că AU SENS!
