Atmosfera anilor ’20 – ’30! Sau așa îmi imaginez eu că ar fi… liniștea unui restaurant cochet… un jazz ritmat care se aude în difuzoare. Nici prea tare, nici prea încet! 🙂
O conversație telefonică de dimineață în care îți dai seama că și după 30 de ani persistă aceeași căldură în voce.
Ce poate fi mai frumos pentru începutul unei zile?
Ah, unde e locul? Poate fi undeva în Europa. Eu gândesc și scriu românește. Chelnerii vorbesc ungurește. Se numește diversitate culturală. Știu că discută despre problemele lor și nu despre mine – limbajul non-verbal să trăiască! Și faptul că înțeleg ce vorbesc, evident!
În continuare muzică bună. Ar putea fi Ella Fitzgerald? Parcă e prea alert ritmul! De fapt ne apropiem de epoca noastră. Bine, fie! Totuși, parcă îmi plăceau mai mult anii 20!
Ei, na! Acum Elvis Presley! Oamenii acești chiar și-au propus să îmi înveselească ziua! Nu e rău… mă așteaptă un drum lung până în capitala Moldovei, bătrânul și frumosul Iași! Voi avea din nou ocazia să văd că avem cea mai frumoasă țară din lume! Și nu doar pentru că e a noastră!
Și din nou realizez că pentru a fi fericit ai nevoie de atât de puțin: o voce caldă, chiar și prin telefon, o muzică bună la mic dejun și încrederea în ceea ce faci!
La drum acum!