“Când vei ieși din furtună, nu vei mai fi aceeași persoană care erai înainte. Acesta este rolul furtunilor.” Haruki Murakami
Se povestea despre un navigator iscusit care odată cu mijirea primăverii își scotea barca în larg, scrutând orizontul și căutând ape noi. Se întorcea mereu acasă cu inima săltând de bucurie datorită noilor descoperiri despre comorile oceanului.
Într-una dintre primăveri se încumetă să meargă într-o călătorie mai lungă, în speranța că va cunoaște ceva nemaivăzut până atunci. Și barca lui credincioasă a alunecat pe valuri tot mai departe până când nu s-a mai văzut malul deloc. Deși nu îi era clară destinația, necunoscutul era fermecător pentru el.
Fusese foarte încântat să descopere că pe măsură ce se depărta de mal, putea găsi în apă pești diferiți, mai colorați și mai vioi și alge care semănau cu flori. Frapat de peisajul maritim, navigatorul nu observă învolburarea care se apropia cu pași repezi de barca lui. Când într-un final ridică ochii și văzu furtuna, încremeni. Simți cum bătăile inimii lui se întețeau odată cu ploaia care îi biciuia fața, în timp ce capul îi vâjâia de gânduri. Ar fi vrut să pornească spre mal dar nu avea nicio șansă să ajungă la timp. Și atunci se hotărî să înfrunte furtuna așa cum putem mai bine. Lăsă ancora să cadă în apă și se ghemui în barcă, gândindu-se cât de înfiorător devenise necunoscutul dintr-o dată.
Barca era zguduită puternic în timp ce tunetele brăzdau prin șuierat-ul vântului. Și ar fi vrut să fugă de acolo cât mai repede dar știa că singura lui șansă de supraviețuire era să rămână în refugiul creat de propriului corp ghemuit. Din când în când, părându-i-se că zgomotul se liniștește, încerca să-și ridice capul să privească în jur, dar parcă acest gest necugetat înfuria și mai tare furtuna, întetețind-o.
Când într-un final se liniștiră apele, soarele apusese de mult. Navigatorul să ridică în picioare și se bucură ca se poate întinde după atâtea ore de stat ghemuit. Deși incertitudinea îi încercase greu încrederea, acum se simțea mai puternic în timp ce inspira profund aerul curat lăsat în urmă de furtună.
Își scoase busola din buzunar, și după ce stabili direcția în care avea să navigheze, puse mâna pe cârmă și porni înapoi spre casă. Recunoscător că valurile oceanului îi permiteau din nou să alunece cu ușurință, navigatorul hotărî că în viitoarele lui călătorii va fi nevoie să stea din când în când de veghe, pentru a prinde pulsul oceanului.
Asemeni navigatorului din poveste, pornim și noi din când în când spre noi orizonturi, căutând să aducem mai multă bunăstare în viețile noastre. Ne înscriem la cursuri, ca să ne extindem cunoștințele, aplicăm pentru promovări sau joburi noi pentru a ne testa aptitudinile și limitele, legăm relații noi pentru a simți că aparținem și pentru a ne cunoaște mai bine. Ni s-a întâmplat celor mai mulți dintre noi să fim întâmpinați de “vremuri furtunoase” în călătoriile noastre. Constatăm că nu suntem atât de pregătiți cum credeam, că nu avem toate resursele necesare pentru a face față, că nu primim sprijinul de care avem nevoie de la oamenii din jur și că motivația alunecă în jos, precum nisipul într-o clepsidră. Ajungem să trăim nemulțumire și frustrare, somnul lin al nopții devine mai agitat și mai puțin satisfăcător, ne pierdem cumpătul față de cei mai apropiați oameni, așteptăm cu nerăbdare să se termine săptămâna de muncă ca să putem plonja în weekend, în speranța că ne vom reîncărca bateriile.
Sună cunoscută vreo porțiune din “furtuna” descrisă în rândurile de mai sus?
Poate unii dintre noi am trăit “furtuni” mai blânde, poate pentru alții dintre noi ele au fost mai vijelioase. Poate unii dintre noi trăim “furtuna” chiar acum. Sau poate ne dorim să trăim cu mai multă ușurință și înțelepciune o “furtună“ viitoare.
Te invităm într-o călătorie “pe mare”, în interiorul tău, și îți promitem că vom folosi “busola” pentru a răspunde la următoarele întrebări:
- Cum putem avea o relație mai bună cu propria persoană?
- Cum putem depăși propriile limite?
- Cum ne putem alimenta motivația și încrederea de sine?
- Cum putem clădi relații mai armonioase cu colegii noștri? Cu superiorii noștri? Cu cei dragi nouă?
- Cum le putem oferi celor din jurul nostru un sprijin valoros atunci când ei trec prin “furtună“?